[pisicaverde] Nu i-am spus niciodata

Nu stiu cine este autorul, l-am primit si eu pe mail. Poate ma completeaza cineva...

Nu i-am spus niciodata ca parte din ce sunt acum i se datoreaza.

Nu i-am spus niciodata ca am fost la PMT (poezia muzicii tinere, pentru cei mai tineri) de vreo 38 de ori.

Nu i-am spus niciodata ca am vazut si Ciinele Gradinarului de vreo 5 ori.

Nu i-am spus niciodata ca am invatat pe de rost versurile de la Blowin' in the wind pentru ca il cintau el si Anda si asa am auzit si eu cintecul asta.

"Yes, 'n' how many years can some people exist
Before they're allowed to be free?
Yes, 'n' how many times can a man turn his head,
Pretending he just doesn't see?"

Nu i-am spus niciodata ca versurile aste, cintate pe o scena in anii 70, in romaneste, sunau cu totul special. Stia si el. Stia si Anda. Stia si Paunescu, fie vorba intre noi.

Nu i-am spus niciodata ca filmul "Hair" prezentat de el, la "Eminescu" e parte din mine si din educatia mea. Fara el, nu stiu cine ar fi putut sa imi explice cum se citeste Beatles si cum se asculta Shakespeare. Nu as fi stiut ce sunt alea Flower Power, Beatles, Make Love Not War, Bob Dylan, LSD, Queen, Work Like You Play, John Lennon, San Francisco. De unde sa aflu ce e aia '68? Din Scinteia? O generatie intreaga, poate cea mai interesanta a secolului 20, mi-a fost explicata de el. Si nu i-am spus niciodata. Si cite am aflat atunci.

Nu i-am spus niciodata ca, pentru mine, Pasarea Colibri a fost alt punct de reper. Stiu ca l-a incurcat citeodata starea de bivuac. Era prea riguros, disciplinat, punctual si profesionist pentru asa ceva. I-am zis acum doi ani ca e un fel de Yoko, ca a spart Colibriul si s-a suparat pe mine. Pe undeva, l-am inteles. Altfel, nu prea l-am iertat. Am zis ca da Colibriul pe functia de la Radio. Dupa aia, am intrat pe radio3net si mi-a trecut supararea.

Nu i-am spus niciodata ca, intr-un fel, mi-a fost Maestru. Nu in ale cintecului sau teatrului, ca nu o sa cint eu niciodata ca el si nu o sa joc pe scena asa, ca el. In ale unor valori fundamentale mi-a fost Maestru. In ele m-a invatat sa cred atunci, in anii 70 (da, la mult hulitul Cenaclu Flacara, se tinea atunci la Circul de Stat, nu pe stadioane) si in anii 80 la Bulandra si la Eminescu. Dupa 90, am fost colegi intr-un ONG si l-am cunoscut mai bine.

Nu i-am spus niciodata ca pentru mine era fabulos sa pot sa intru pe o scena adevarata linga el, sa schimbam replici adevarate, intr-un spectacol adevarat, cu public adevarat. Eram copt de emotie de fiecare data dar nu aratam nimic. Un adevarat rapidist (ca mine) e ca un samurai, isi ascunde emotia, nu? E macho rapidistul.

Nu i-am spus niciodata ca i-am promis ieri fetitei mele (are acum 2 ani) ca va afla de Flower Power, Beatles, Make Love Not War, Bob Dylan, LSD, Queen, Work Like You Play, John Lennon, San Francisco de la mine. I-am promis asta ieri. Si o sa ma tin de cuvint. In numele lui.