Am decis sa ma duc si anul asta la Festivalul de arta medievala din Sighisoara. Nici acum nu stiu precis de ce ; cred ca aveam chef de caldura, sa vad oameni, sa fiu inghesuit pe strazi, sa inlocuiesc stressul de acasa cu cel din Sighisoara.
Prietenilor le-am spus ca ma duc sa fac fotografii. La urma urmei, s-au anuntat cincizeci de mii de vizitatori; asta inseamna cincizeci de mii de subiecti de fotografie. Nu-i tocmai rau.
Am in buzunar sase filme de 400 (din pacate nu am un obiectiv prea luminos). Toata distractia dureaza trei zile, si cele doua nopti intre ele. Doua filme pe zi nu e mare lucru in street photo, dar te poti inghesui in 216 de cadre.
Este foarte, foarte cald… In orasul mic sunt vreo cincizeci de mii de turisti, si cam cinspe mii de bastinasi. Strazile care in cursul anului sunt pustii, astazi devin neincapatoare. Seamana un pic cu un Woodstock, sau cu Vama Veche. Vama Veche de pana prin 1997, ca pe urma a patruns civilizatia si s-a cam terminat povestea. Seamana… inca.
Sa ne-ntelegem : “festivalul” este “de arta” in acceasi masura in care “biblioteca” este o carciuma afumata. In principiu vin o gramada de pustani bucurosi sa scape de parinti si sa si-o traga pe acoperisuri 
BTW, ati incercat vreodata ?
Ce poti face ca fotograf in vacanta ? Well… ai putea incerca… niste peisaje! Sighisoara este o cetate medievala autentica, literalmente unica. Plimbandu-te pe strazile inguste, in panta, cu case trapezoidale si cu flori in geam nu poti sa nu te infiori - un pic. Mai ales daca ti-au placut povestile despre Richard Inima de Leu sau ale Fratilor Grimm. Sau jocurile din seria Quake, Hexen, Warcraft…
Vei avea o mica problema - strazile nu sunt de ajuns. In afara celor 3 zile de "festival", te poti plimba ore in sir, poti consuma metri de film, dar ceva tot lipseste - lipsesc oamenii. Oricat de sensibile vor fi aceste imagini, si oricat de mult vibrezi cand le privesti, pentru mine ca un strain nu vor insemna nimic. Pentru ca sunt statice, cu strazi, case, si poate un om. Dar lipseste actiunea. Nu poti apasa cu o secunda inainte de a se intampla actiunea, pentru ca ea nu exista.
Ce mai poti face altceva ? Aha, da. Sa presupunem ca n-ai cazare asigurata dinainte, si cauti la fata locului un acoperis pentru cele trei zile cat vei sta aici. De cum cobori in gara, esti asaltat de tigani, de toate varstele, sexele si dimensiunile. “Doriti cazare ?” Nu ezita, n-ai de ce, tiganii din Sighisoara sunt altceva decat tiganii din Bucuresti. Daca vrei, du-te, vezi, cerceteaza despre ce e vorba. Poate faci chiar si cateva fotografii. Dar din proprie experienta am vazut ca nu merita efortul, de obicei respectivele camere (decorate dupa arhitectura indiana tarzie) sunt suprapopulate cu membrii de familie, inghesuiti cate 5 pe o canapea. Cealalta canapea, de vizavi, e pentru tine. Poti incerca o gazda din cetate. Confortul e mai redus, casele sunt labirintice, probabil din considerente practice, pe atunci oamenii erau mai scunzi, iar daca navalitorul reusea sa treaca de poarta ghintuita trebuia incetinit cumva. Dar daca accepti sa cobori sub un anumit nivel confortul personal, vei avea ocazia rara sa locuiesti intr-o casa veche de aproape cinci sute de ani, sa atingi caramida dezintegrata in praf, sa simti mirosul de mucegai autentic, sa inchizi inainte de culcare obloanele de lemn din ferestre.
HINT: la o gazda mai modesta, chiria este de aprox. 3 - 5 USD / noapte / persoana. Daca ti se cer sub 2$, asteapta-te la un cotet. Daca ti se cer peste 5$, intreaba-i daca le merge aerul conditionat.
Dupa ce te instalezi si termini de mancat ultimele sandwich-uri din rucsac, probabil ca vei da buzna sa vezi ce mai e nou in cetate. De obicei nu e nimic nou. Nou e doar prima data cand vii in Sighisoara. Dar intotdeauna e placut sa casti gura la pereti, la magazinele ambulante, la oameni. Incearca sa te feresti de a face fotografii tip calendar, carte postala, albumul orasului etc. Le-au facut altii, cu zeci de ani inainte; si chiar daca ies bine tehnic, majoritatea vor da pagina din album, sau NEXT din calculator, fara sa stea prea mult pe ganduri. In shimb poti prinde expresiile spectatorilor, figurile actorilor ambulanti, ale jandarmilor publici, ale vanzatorilor, ale populatiei bastinase. Mai ales categoria asta din urma. De la varsta de patruzeci-cincizeci de ani, multi oameni au imprimate expresiile faciale care le-au stapanit viata - o adevarata colectie, trebuie doar s-o descoperi. Si s-o imortalizezi atunci cand isi vad orasul asaltat de cohortele de turisti.
Dar si nou-venitii sunt… interesanti. In general sunt pasnici, sa nu ai nici cea mai mica ezitare in a-i fotografia. Daca nemultumesti pe cineva, zambeste-i, arata-i aparatul foto, sau ignora-l complet.
Mai multe poze de la Sighisoara, 2002