Solduri de vanzare (via MyPoster)

Se afișează postările cu eticheta Greatest (s)hits. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Greatest (s)hits. Afișați toate postările

07 ianuarie 2010

10% off de pe MyPoster

Shameless self-promotion, cum ar veni......



Stimati clienti si colaboratori AZERO,
  • pentru ca in decembrie am fost prea ocupati sa producem cadourile oferite de clientii nostri,
  • pentru ca vrem ceva mai original decat pixurile, agendele si calendarele pe care le-ati primit deja pana acum,
  • pentru ca ati facut, cu siguranta, numeroase fotografii in vacanta de sarbatori,
va oferim cadoul nostru, adica

-10% din orice comanda la MyPoster 

Pentru aceasta, va rugam ca la trimiterea comenzii online in MyPoster, sa folositi codul de reducere
8586-6435-928
Aceasta serie este valabila doua saptamani incepand de astazi, adica pana duminica, 24 ianuarie 2010.
Reducerea se aplica la pretul oricarei comenzi, cu exceptia livrarii.
Comandati acum , si nu omiteti introducerea codului!
P.S. Nu aveti nevoie de poze (si rame), dar stiti pe cineva care s-ar bucura de aceasta reducere?
Ii puteti trimite codul, probabil i-ati face o suprinza placuta.

12 octombrie 2009

AZERO pe locul 1 in topul IMM-urilor

Deci, lauda de sine miroase bine si zice asa:



Ne face o deosebita placere sa va anuntam ca, pentru activitatea desfasurata in anul 2008, Consiliul National al Intreprinderilor Private Mici si Mijlocii din Romania, impreuna cu Ministerul IMM-urilor, Comertului si Mediului de Afaceri,

au clasificat AZERO (ProConsInfo SRL)
pe locul 1 pentru cea mai performanta firma privata
in Topul firmelor romanesti cu codul CAEN 8219.

Clasamentul a fost intocmit in functie de profitul brut, iar in clasificarea firmelor s-a utilizat numarul de salariati, domeniul de activitate (CAEN), cifra de afaceri si activele totale cf. L 346/2006.

Decernarea va avea loc vineri, 6 noiembrie 2009, ora 12, la Palatul Parlamentului, sala Al. I. Cuza.


Stimati clienti si colaboratori AZERO,

Obtinerea acestui loc 1 nu ar fi fost posibila fara sprijinul Dvs., motiv pentru care va multumim si dorim sa va asiguram de faptul ca, si pe viitor, vom depune toate diligentele pentru a fi pe locul 1 si in topul preferintelor Dumneavoastra.



Numai bine,
Echipa AZERO

07 septembrie 2009

MyPoster @ youtube

Avem si un mic filmulet de prezentare pt. MYPOSTER. Nu e fenomenal ca realizare, dar contentul e punctat acceptabil. In primavara, odata cu myposter1.1, poate urmeaza si un filmulet nou:

31 august 2009

MYPOSTER by AZERO

Scurt pe doi, ca sa nu ma laud de unul singur. Dupa cateva luni de munca,

AZERO a lansat myPoster - serviciul online de printare si inramare. myPoster ofera o gama mult mai mare de materiale si finisaje fata de cele prezentate in AZERO , iar preturile si termenul de executie sunt determinate instantaneu, indiferent de complexitatea comenzii. Plata se poate face online, cu orice card bancar, sau off-line, prin ordin de plata. Va invitam sa il testati chiar acum - este ceva nou si placut de utilizat - www.MyPoster.ro


20 august 2009

MYPOSTER: invitatie la beta-testing cu premii



Se pare ca august e luna evenimentelor.
AZERO (including myself) a lansat un serviciu interactiv numit myPoster .

Scopul proiectului este ca oricine (deci si bunica, daca se pricepe sa tasteze un pic) sa poata sa isi comande de pe internet un print (foto, tablou, poster etc), cu tot cu inramare, passepartout samd. Desigur lucrarea se configureaza vizual, interactiv, fara bataie de cap.

Mai e putin pana la lansare si este nevoie de testare. Dar nu pe gratis!

Intrati la www.myPoster.ro si trimiteti una sau mai multe comenzi, complet configurate (dimensiune, materiale, optiuni de rame si paspartout, etc). Dupa ce parcurgeti toti pasii, trimiteti un mail la office@myposter.ro (ajunge direct la subsemnatul) cu toate observatiile, comentariile, greselile si orice alt fel de anomalii observati. Sau tot ce ati fi vrut sa vedeti si nu s-a intamplat.

Trei din comenzile trimise in testare vor fi onorate absolut gratuit, indiferent de optiunile alese. Cele 3 "comenzi" vor fi alese aleator, din totalul celor primite.

Asta, pana vineri 28 august (inclusiv).

Important: In perioada de teste (adica acum) nu se face debitarea cardului (daca alegeti plata cu cardul). Se simuleaza ca se iau banii de pe card, dar treaba asta nu se intampla.



Spor la testare!

18 iunie 2009

E9 democratizeaza publicarea!

Da, deci da, pana la urma l-am pus pe roate.
Pt. cine vrea sa publice o carte, aici e de el (ea).

Urmeaza comunicatul de presa.
--------------------------------------------------------------



"E9 democratizeaza publicarea"
Editura Noua ofera primul serviciu "print-on-demand" din România
Accesand www.E9.ro, oricine poate publica gratuit si fara constrangeri editoriale



Editura Noua ( www.E9.ro ) anunta lansarea unui serviciu inedit pentru piata de tiparituri - prin conceptul de self-publishing si print-on-demand.

Autorii trimit prin internet materialele (coperta si interiorul cartii), iar prelucrarea si productia sunt asigurate în mod gratuit de E9. În functie de serviciile pentru care s-a optat, cartea poate fi cumparata online în doar 2-6 zile de la trimiterea datelor.

Autorul stabileste caracteristicile lucrarii, pretul de vanzare si cat timp va sta opera in vanzare. Alege, de asemenea, ce servicii doreste in relatia cu E9: pregatirea editarii, tiparire, promovarea si difuzarea lucrarii. Autorul stabileste singur ce remuneratie va primi pentru fiecare exemplar vandut.

IMPORTANT: E9 se ocupa de indeplinirea tuturor formalitatilor care tin de editarea unei opere (alocare de ISBN, obtinerea Descrierii CIP a Bibliotecii Nationale, depunere depozitului legal, virarea timbrului literar etc) si plateste autorului remuneratia pentru exemplarele vandute.

Editura Noua va publica toate creatiile absolut gratuit, costurile de productie, promovare si difuzare, acolo unde este cazul, fiind achitate din vanzarea creatiilor.


Serviciul se adreseaza deopotriva autorilor de productii originale si cumparatorilor acestor creatii.
Site-ul E9 functioneaza (si) ca o librarie, produsele pot fi cumparate direct din site si beneficiaza de livrare rapida.

E9 intreprinde toate demersurile pentru a vinde cat mai eficient creatiile autorilor sai, online, sau, acolo unde este cazul, in sistem traditional de promovare, distributie si vanzare.

In site se gasesc articole utile despre pregatirea de tipar a lucrarilor, informatii juridice privind drepturile de autor si altele si un forum activ, pe teme care tin de editare, drept de autor, marketing editorial. De asemenea, functioneaza un index de servicii conexe tipariturilor (culegere de text, corectura, grafica etc).

Pâna acum au fost publicate peste 150 de titluri, din care o parte pot fi comandate online.
Deocamdata pot fi publicate si cumparate doar carti, dar pana la sfarsitul acestui an serviciul va fi extins la pentru publicarea de postere, fotografii de mari dimensiuni si cd/dvd.

Ce inseamna print-on-demand:
Editurile traditionale tiparesc, de regula, un stoc de carti care se vand in timp. In cazul sistemului print-on-demand, operele se tiparesc dupa ce s-au vandut. Din cauza vitezei conferita de tiparul digital, productia volumelor se face extrem de rapid, iar cumparatorul nu percepe ca pe un inconvenient faptul ca in momentul comenzii cartea nu exista fizic. Acest tip de servicii a aparut prima data in Statele Unite, odata cu revolutia internetului.

###

Contact: Ciprian Furtuna
Email: office *at* e9.ro
Telefon: 021-222.73.93
www.E9.ro

22 aprilie 2009

Vechituri but goldies

Am descoperit printre vechituri niste bannere facute in joaca. P-atunci mi-au sarit in cap cativa binevoitori, "nu-i asa ca nu ai chef de un proces" & restul de bullshit-uri.



Isi mai aminteste cineva de dial-up-ul free de la connex?




Un serviciu prost pentru oameni prosti:




* Cineva m-a intrebat (sincer) daca eu sunt cel din poza:

I-am zis ca da.



p.s. : bloggerul sucks, daca uploadez un gif animat, il converteste la jpg, care (desigur) nu e animat.

23 aprilie 2007

Street photography - un tutorial despre fotografia de strada




Un tutorial despre fotografia de strada
Ghid pentru amatorul avansat

Nu e usor sa faci fotografii in strada. Daca esti un tip timid, ideea de a te arunca cu aparatul de fotografiat in fata unui strain pentru a-i lua cateva cadre este destul de inspaimantatoare.

Sunt un tip timid.

Dar, pe de alta parte, imaginile cu oameni sunt cele care ma intereseaza cel mai mult. Este fantastic sa observi oamenii pe strazi, si uneori sa interactionezi cu ei.

Chiar daca vei folosi camere ascunse, sau vei tine aparatul atarnat pe umar sau de gat, cu declansatorul flexibil in mana, cu riscul de a pierde controlul asupra incadrarii, trebuie sa-ti depasesti inhibitia si sa faci fotografii cu necunoscuti care pot fi interesanti, fara a le cere permisiunea.

Experienta mea in acest domeniu este limitata, dar inca imi face placere sa ma plimb cu aparatul la gat pe strazi si sa fur imagini. Intre timp am ajuns destul de bun in teorie, dar practica este departe de a ma multumi.

Poate sa para surprinzator, dar in street photo cantitatea poate da calitate. Cu fotografiile mele sunt mai putin exigent decat cu ale altora; si chiar si asa, daca de pe un film de 37 de cadre aleg 3 bune, ma pot declara multumit. Este un lucru provocator si din punct de vedere tehnic: nu exista o a doua sansa, si uneori este greu pana si sa ridici aparatul in dreptul ochilor si sa apesi declansatorul, darmite sa reglezi distanta, timpul sau diafragma.

Mi s-a intamplat de multe ori acest lucru. M-am blocat inainte de a putea ridica aparatul. Pur si simplu, am mers mai departe, blestemandu-ma in gand pentru rateu.





Ce echipament iti trebuie ?

APARATE, OBIECTIVE
Nu mare lucru. Depinde de stilul fiecaruia, si exista multe stiluri de a realiza street photo. Unii fotografi folosesc teleobiective lungi si stau linistiti pe trotuarul de vis-a-vis sau in masina. Unii folosesc AF (autofocus), altii nu. Unii folosesc filme color, altii alb-negru. Ideea este ca poti folosi orice echipament si material, cel putin la primele incercari. Apoi, dupa ce ai examinat fotografiile, poti trage concluzii privind aparatele, obiectivele si filmele cele mai potrivite.

Metoda “clasica” inseamna folosirea unui obiectiv cu distanta focala scurta, de 20mm, sau medie (35mm), si a unui film de sensibilitate mare (400, chiar 800 ASA). Majoritatea fotografiilor de strada au un unghi mare de cuprindere, chiar daca apar anumite (mici) distorsiuni ale imaginii. In momentul in care incepi “vanatoarea”, aparatul trebuie sa aiba deja reglajele facute. Singurul lucru pe care sa-l faci la momentul potrivit sa fie apasarea declansatorului. Pune diafragma la o deschidere cat mai mica (de asta e necesar un film sensibil), un f/16 e suficient - campul de profunzime se va intinde de la 2 m la infinit. Daca subiectul tau se afla la 3 m, probabil intreaga fotografie va iesi clara.

Cu un obiectiv de 20mm poti sta la 2 metri de cineva, fara ca acesta sa-si dea seama ca apare in cadru. Asta din cauza unghiului foarte larg de cuprindere.

Personal folosesc un 28-90 cu autofocus. Sper sa procur in viitorul apropiat un super-grandangular de 14, 18 sau 20mm. In timpul experimentelor am incercat si cu teleobiective - de la 70 la 300 mm - e problematic: in primul rand tehnic, o fotografie facuta cu un obiectiv mai lung de 110 mm are sanse majore sa iasa miscata (din cauza miscarilor mainii - fotografia de strada este prin natura ei ceva talamic, instinctual - iar in al doilea rand, la o focala lunga imaginea devine plata, dispare iluzia perspectivei.

Ar fi interesant de experimentat folosind un teleobiectiv cu oglinda, ceea ce voi face cand o sa pun mana pe unul. Unele, de ex. Tamron 500:8, sunt foarte mici si periculoase : poti face un portret unui om aflat pe cealalta parte a strazii, iar obiectivul nu se deosebeste cu nimic de un superangular.

Retine un detaliu : cu cat arati mai profesional, cu atat vei fi acceptat mai usor de oameni. Pentru o imagine buna nu-ti trebuie cine stie ce aparat, este suficient un point-and-shoot bun, sau un Smena de incredere. Totusi vei trezi suspiciuni mai mari decat cu un Canon EOS n sau un Olympus profesional, cu o geanta foto uriasa si o vesta pe masura. Incearca sa stabilesti un echilibru.





CU SAU FARA AUTOFOCUS ?
O alta abordare se face folosind autofocus-ul (AF). Problema este ca mecanismul de auto-focus sa fie suficient de rapid pentru ca in cel mult jumatate de secunda sa determine distanta pana la subiect.Un aparat destinat profesionistilor sau amatorilor avansati poate realiza treaba asta in timp util. Majoritatea point-and-shoot-urilor au nevoie de cca. 1,5 secunde pentru focalizare. Desigur, daca nu este vorba de un aparat focus-free :)

Personal, prefer autofocus-ul, este mai rapid decat voi fi eu in viitorul mediu, chiar exersand zilnic. Pe de alta parte, cand ai la dispozitie doar cateva secunde pentru punerea la punct a aparatului, vei vedea ca autofocusul va focusa intotdeauna pe alt obiect decat cel dorit de tine. Nu mai ai timp sa umbli in meniul aparatului sa alegi alt punct de focusare, in concluzie poti rata imaginea. Deci revenim la metoda manulala.

Daca exersezi periodic, vei putea face clarul instinctiv, fara sa vizezi, in timp ce ridici aparatul la ochi. Asta e o performanta! De asemenea este bine ca aparatul sa poata stabili automat perechea diafragma + timp de expunere, in functie de una din aceste doua marimi. Nu cred ca vrei sa stai sa calculezi expunerea chiar in momentul culminant.

Un alt avantaj al combinatiei unghi mare + autofocus este acela ca poti face o fotografie fara sa duci aparatul la ochi ! Simplu, cu el la gat, il indrepti spre subiect si apesi declansatorul (operatiunea necesita un pic de practica). Problema care apare aici este ca aparatul poate realiza focusarea pe alt subiect decat pe cel dorit. In cazul asta o diafragma mica va compensa lipsa controlului asupra incadrarii. De asemenea exista riscul ca imaginea sa iasa miscata. Repet, exercitiu, exercitiu, si iar exercitiu. Cel mai bine este sa folosesti un autofocus fara elemente exterioare in miscare, in caz contrar va atrage atentia asupra lui. Unele modele de Canon si Nikkor au toate elementele mobile aflate in interior, si sunt foarte silentioase.

Intamplarea m-a dus mai demult in Piata de Gros, Bucuresti. Trebuia sa fac cateva fotografii tehnice, ale unei constructii. Bazaitul “robotic” al autofocusului, precum si rotirea stanga-dreapta a primei lentile au atras imediat vreo 5-6 curiosi care au inceput sa-si dea cu parerea. E ultimul lucru pe care ti-l doresti.





Ce film?

In marea majoritate a cazurilor recomand un film alb-negru, de preferat unul ieftin (de exemplu AzoMures, din pacate de doar 200 ASA), de sensibilitate mare. Exista doua motive pentru a prefera un film alb-negru: (1) din punct de vedere artistic, atentia este captata mai usor de subiect, iar o imagine alb-negru are o alta perceptie decat cea color ; (2) la fotografia color una din “grijile” suplimentare va fi data de culorile din cadru - nu poti avea nici un control asupra culorilor de pe strada. Subiectul tau poate fi imbracat in culori nepotrivite. Nu poti sa te duci sa-i ceri sa se schimbe cu alte haine, dar un film alb-negru rezolva problema.

Cand privitorul se uita la o imagine alb-negru este fortat sa studieze povestea ei, fara sa fie distras de culori; iar deoarece street photo-ul se bazeaza mai mult pe forta actiunii si a evenimentelor decat pe culori, cred ca imaginea alb-negru este mai adecvata genului.

Sensibilitatea ideala este de 400 ASA; cu un film de 400 ASA vei putea face mariri acceptabile pana la 20×30 cm, iar daca le lucrezi in laboratorul propriu din baie vei face economii considerabile la bani. Poti incerca si cu un film de 800 ASA - diferenta de la 400 la 800 este de doar o diafragma, dar in schimb granulatia devine foarte vizibila, aproape deranjanta.

Incearca sa folosesti un singur tip de film; astfel te vei putea concentra asupra compozitiei, fara sa mai faci eforturi de adaptare de la un tip de film la altul.





Geanta foto sau rucsac?

O geanta foto este foarte comoda cand ai de transportat echipamentul; poti scoate aparatul in cateva secunde. Dar in momentul in care esti pe strada, cu aparatul la gat, cu degetul pe declansator, o geanta care poate sa cada de pe umar in orice clipa devine incomoda. Mai practic e un rucsac, iar eventualele filme, baterii etc. le poti tine in buzunar, ca sa ai acces rapid la ele.

Unii recomanda sa tii aparatul in mana, nu la gat, cu cureaua infasurata in jurul incheieturii. Astfel esti mai pregatit pentru actiune, putand declansa intr-o fractiune de secunda.

Cu blitz sau fara?

Probabil ca vei folosi un blitz montat pe aparat, cu sau fara posibilitati de rabatare a capului.E mai bine sa-l eviti, folosind un film de sensibilitate mare. Pot apare doua probleme, (1) vei atrage atentia asupra ta - ceea ce oricum nu mai conteaza, daca ai luat imaginea dorita, si (2) trebuie sa fi atent la reflexiile nedorite. Si daca nu se poate fara blitz, oricum criticii vor fi mai blanzi decat la alte genuri fotografice.

In general blitz-ul distruge o fotografie care altfel putea iesi bine. Mai bine te duci si tu acasa cand se face seara - oricum blitz-ul va deveni deranjant si va atrage foarte mult atentia.





Pe strada…

Probabil ca cel mai bun inceput il poti face studiind imaginile facute de altii.

Se spune ca oamenilor le este indiferent daca sunt sau nu fotografiati, si de obicei este suficient un zambet pentru a le cere si obtine permisiunea. Asa am crezut si eu, pana sa ma confrunt cu situatiile de pe teren. In Bucuresti oamenii sunt (inca) sensibili la fotografie; cel mai bine este sa le ceri permisiunea inainte de a le face fotografii - sau macar dupa. Pentru reusita unei fotografii este foarte importanta comunicarea dintre subiect si fotograf; daca este posibil, incearca sa stabilesti o legatura cu subiectul (o florareasa, un vanzator de ziare etc.). Dupa aceea poti sta in apropierea lui, mai mult sau mai putin ascuns, si sa urmaresti ce se intampla. Daca ai necazuri, zambeste.

Cum se incepe ? Este bine sa eviti locurile care din start sunt mai dubioase (piete agroalimentare, ghetouri etc.) - zona Universitate - P-ta Romana poate fi un bun inceput, pentru ca pe aici circula cateva sute de mii de oameni zilnic.

Tine aparatul la gat. Stai cu degetul pe declansator. Mergi incet si priveste atent.

Incearca sa fii sigur pe tine - oamenii nu se alerteaza daca inteleg ca tu trebuie sa fii acolo. Ia cu tine o geanta sau o vesta foto, pentru mai multa autoritate sau putere de convingere. Este important sa nu-ti dezlipesti degetul de pe declansator. Astfel esti pregatit sa declansezi in orice clipa, si te mentine in alerta.

Concentreaza-te asupra “distantei normale de lucru” - distanta de la care fotografiezi de obicei oamenii. Acesta este o distanta aflata undeva inaintea ta, unde poti privi in timp ce te deplasezi, si ai si timp sa declansezi pana cand subiectul se apropie de tine. La mine asta inseamna 1 - 4 m. Priveste in avans cu cativa metri. Atentie cand patrunzi in intimitatea persoanei - in spatiul lor personal - este un lucru important in street photo. Mergi incet si priveste atent. Cand vezi ceva ce poate fi o fotografie, du aparatul la ochi, focalizeaza, realizeaza compozitia si declanseaza cat poti de repede. Cadrul va disparea intr-o fractiune de secunda! Nu trebuie sa te gandesti la ce vor spune oamenii sau ce vor crede, daca te vad, etc. Oricum nu are nici o importanta. Iar daca dupa ce ai facut fotografia mai exista scena, poti experimenta mai multe fotografii.





De multe ori e bine sa intri in dialog cu subiectul tau. Oamenii sunt mai comunicativi decat te astepti (lasa-i pe ei sa vorbeasca) si poti stabili un contact direct. Cunosti deja un brichetar, un vanzator de ziare, un covrigar ? Intra in vorba cu el cateva minute, apoi cere-i permisiunea sa faci cateva fotografii. Nu neaparat cu el. Uneori poti lua cateva cadre deosebite cu tine de partea cealalta a tarabei.

Vei constata cu surprindere ca multi oameni se intimideaza vizibil atunci cand sunt priviti prin obiectiv. Chiar si cei mai “viteji” pot avea o atitudine de evitare cand se descopera priviti. Am constatat ca un aparat foto intimideaza mai mult decat o camera video. Oricum - dupa ce un potential subiect s-a intimidat, poti considera scena ratata. Nu va mai putea iesi din acea stare, si sa-ti mai si pozeze.

Nu ezita in a consuma un film intreg pe acelasi subiect, si nu te ingrijora daca ai consumat zece filme si tot nu ai obtinut ceea ce cautai.

Niciodata sa nu treci pe langa un subiect si sa spui “nu-i nimic, il fac mai tarziu”. Nu exista “mai tarziu”. VA DISPAREA. Se schimba iluminarea, se misca soarele, si dispare compozitia initiala. Cand il vezi, fotografiaza-l.

Nu incerca sa copiezi clasicii fotografiei de strada. Ei si-au facut treaba lor, tu fa-o pe a ta. Concentreaza-te in a captura modalitatea in care vezi TU ceea ce se intampla pe strada. Dar studiaza-i pe maestri.

Confortul corupe. Iesi din zona de confort. Umbla mult. Daca nu te simti in elementul tau, e bine. Continua.

Ai incredere in instinctele tale. Fotografiaza mult. Nu te indragosti de propriile lucrari.

Inca un lucru pe care-l vei observa : vei avea zile bune si zile rele. Zile bune cu 5, poate chiar 10 fotografii BUNE per film. Vei avea zile rele in care consumi 20 de filme fara sa faci o singura fotografie buna. E ceva normal. Continua.





Probleme de etica

Exista multe articole despre cum sa faci street photo, cautand sa ramai invizibil : aparate compacte, minuscule, teleobiective lungi, tehnici de camuflare etc. Dar : de ce sa te ascunzi?

Oamenii au modalitatile lor de a reactiona in fata aparatului de fotografiat. Chiar si aceasta reactie poate constitui un bun subiect de fotografie.

Multi fotografi se feresc de confruntarea directa. Priveste omul direct in ochi. Prin obiectivul aparatului.

Fiecare fotografie reusita are un mesaj. Multi incepatori fotografiaza cersetori, copii ai strazii, batrani, vagabonzi etc. Fereste-te. Este un subiect prost, in afara de cazurile in care ai o idee solida asupra compozitiei.

Daca subiectul refuza sa fie fotografiat, nu-l forta. Lasa-l. Fi hotarat in alegerea scenelor, nu in fortarea subiectului.

Marea majoritate a fotografilor se tem de iesitul pe strada. Daca ai aceeasi temere, nu te ingrijora - e ceva normal. Cum poti incepe : ia 3 filme in buzunar, si unul in aparat. Propune-ti ca pe o strada lunga si circulata (Universitate -> Romana) sa le consumi pe toate. E dreptul tau sa faci ceea ce faci, si nimeni de pe strada nu va obiecta nimic. Nu conteaza daca fotografiile ies bine sau nu. Trebuie sa termini aceste 4 filme, cu cat mai repede cu atat mai bine.

Cand vei termina primele 3 filme (100 de cadre) deja te vei simti altfel. Retinerea ta a scazut mult. Ai invatat sa apreciezi reactiile oamenilor. Vezi, oamenii nu sunt asa de neprietenosi cum pareau la inceput ! Un zambet, o scurta conversatie… sunt lucruri normale. Nu te panica. Fi deschis si comunicativ. Nu incerca sa-i pacalesti sau sa fi “lunecos” - oamenii vor intui acest lucru.

Foloseste-ti bunul simt. Nu fotografia oamenii strazii, criminali, drogati sau oameni beti fara sa le ceri permisiunea. Daca cineva obiecteaza si nu vrea sa fie fotografiat, opreste-te (cu exceptia cazurilor in care ai un motiv bun ca sa nu o faci).





Greseli frecvente
Prea de departe :
La inceput e greu sa te apropii de subiectul tau, astfel incat rezulta o imagine cu mesajul diluat. Practic nu-ti dai seama care a fost ideea.

Directie gresita :
Ai destul curaj ca sa te apropii de oameni, dar inca esti prea timid. Stii ce trebuie sa vezi, dar te misti prea incet. Te poti gandi ca si o fotografie facuta din spatele cuiva poate fi buna. Asta este de obicei o idee gresita.

Lipsa actiunii :
Acum ai curajul de a intra in mijlocul actiunii, poti privi oamenii frontal si apasa declansatorul. Dar nu e de ajuns; subiectul tau nu face nimic, persoanele nu au expresia dorita, imaginea nu are mesaj. Fotografia de strada se bazeaza pe forta actiunii; declanseaza inainte de producerea actiunii. Lasa-l pe privitor sa intelega ce se intampla. Daca subiectul tau este un copil care da cu piciorul intr-o minge, apasa declansatorul inainte de impactul piciorului cu mingea. In acest caz apasa butonul atunci cand piciorul se afla la cca. jumatate de metru de minge - oricum vor trece cateva zeci de milisecunde pana se ridica obturatorul, astfel incat vei prinde momentul impactului.

Alteori esti norocos si prinzi niste imagini bune.

Vei vedea ca in timp ce umbli pe strazi poti face o multitudine de fotografii interesante, fara sa aiba neaparat legatura cu street photo : portrete instantanee, peisaje urbane, candid photos, oricum lucruri cel putin la fel de interesante ca acelea pentru care ai pornit.





OOOOkay pentru acum. Daca ai ajuns pana aici cu cititul tutorialului, cred ca cel mai bine ar fi sa-ti pui aparatul de gat, sa iei 2-3 filme in buzunar si sa iesi putin pe afara.

Link-uri despre street photo

Ultima revizuire a acestui articol s-a facut in vara anului 2003.
Fotografiile au fost facute in Bucuresti, folosind aparatele Olympus IS-300 28-110 + 1.45x si Canon EOS-300, 19-35 mm, 28-80 mm, 70-300 mm.




Ghidul practic al fotografului de nunti


- indrumar pentru amatorul avansat -

Fotografiile unei nunti sunt o combinatie de fotoreportaj, portret, portret instantaneu si candid-photo ale evenimentului. Sunt amintiri si documente importante, pe care personajele le vor pastra ani si ani, si le vor arata multor cunoscuti sau membri de familie.

Articolul acesta se adreseaza amatorului avansat. Prin “amator avansat” inteleg cineva care are un minim de pregatire teoretica si practica, si minimum un an de experienta in manuirea curenta a unui aparat foto semiautomat. Daca esti un fotograf profesionist, probabil ca ai business-ul tau relativ bine pus la punct, dar pentru un amator (ca mine) sunt cateva lucruri care trebuie clarificate de la inceput.



  1. Introducere
  2. Experienta necesara
  3. Preturi. Costurile tale.
  4. Discutia cu mirii
  5. Echipament, aparatura
  6. Surse de lumina. Fotografierea in conditii precare de iluminat
  7. Ochii rosii
  8. Filmul folosit
  9. Alte echipamente necesare
  10. Detalii pe care trebuie sa le stabilesti dinainte
  11. Locatia
  12. Starea civila
  13. Slujba religioasa (biserica, sinagoga, moscheea etc.)
  14. Pregatiri in pre-ziua nuntii
  15. Ziua nuntii
  16. Interactiuni cu alte persoane
  17. “Ordinea operatiilor”
  18. Dupa nunta

1. Introducere

Fotografiile unei nunti sunt o combinatie de fotoreportaj, portret, portret instantaneu si candid-photo ale evenimentului. Sunt amintiri si documente importante, pe care personajele le vor pastra ani si ani, si le vor arata multor cunoscuti sau membri de familie.



Nu este tocmai o treaba usoara sa faci fotografiile unei nunti; in fapt, este destul de dificil. Este o munca obositoare, care incepe cu cateva zile inainte de ziua nuntii, si se incheie la cateva zile dupa. Exista si un oarecare risc: fiind un unicat, fotografiile de nunta nu trebuie ratate…

Articolul acesta se adreseaza amatorului avansat. Prin “amator avansat” inteleg cineva care are un minim de pregatire teoretica si practica, si minimum un an de experienta in manuirea curenta a unui aparat foto semiautomat. Daca esti un fotograf profesionist, probabil ca ai business-ul tau relativ bine pus la punct, dar pentru un amator (ca mine) sunt cateva lucruri care trebuie clarificate de la inceput.

Personal, prefer fotografiile de reportaj, care au ceva de spus, care pot reconstitui “filmul” evenimentelor. Am vazut multe fotografii absolut impecabile dpdv tehnic, facute in studio sau in locatie (starea civila, parc, biserica etc.), indelung studiate, care pot fi marite perfect la un A3, dar care nu au nici un mesaj, nu surprind nici o stare. In acest sens sunt scrise toate sfaturile si indrumarile de mai jos - pentru obtinerea unor fotografii “vii”, de la fata locului, despre momentele cruciale care nu trebuie ratate, despre un ghid practic al operatiunii.

Si, in incheierea introducerii, consider ca un set complet si corect de fotografii al unei nunti constituie piatra de incercare si “botezul” oricarui aspirant la titlul de fotograf.

2. Experienta necesara

Fotografia de nunta nu este un spatiu de experienta. Foloseste numai tehnici pe care le cunosti bine si pe care le-ai exersat indeajuns, chiar daca tentatia unor rezultate spectaculoase este mare.

Sunt 2 cazuri in care este mai bine sa nu te bagi (de data asta) in treaba:

  • Daca ai un aparat nou, cu care ai lucrat mai putin de o jumatate de an. Asta inseamna intregul lant, adica corp, obiective, blitz etc. In general ai nevoie de o practica de aproximativ un an de zile cu un anumit aparat, pentru a-l putea simti ca prelungirea ochiului si mainii tale.
  • Daca faci parte dintre invitati, sau daca ai vreo functie oficiala la nunta. Pentru a putea face bine fotoreportajul nuntii trebuie sa fi complet independent de alte atributii care pot aparea pe parcurs.


Tine minte ca nu esti un invitat la nunta, ci un personaj important din mecanismul ei, chiar daca se intampla sa-i cunosti foarte bine pe miri si pe invitati. Am observat ca in general fotograful de nunta este apreciat intr-un mod similar cu ospatarul, bucatarul, DJ-ul - personajele auxiliare - deci nu te astepta sa fi tratat la fel ca un invitat, nu e cazul. Este bine sa tii cont de aceasta atitudine. In orice caz, vei fi acolo pentru ca ai de lucru, si uneori vei munci din greu. Asta nu inseamna ca nu poti sa te distrezi, dar stai cu ochii-n patru - fiecare moment este irepetabil.

La prima nunta unde am avut de facut fotografii am avut urmatoarea situatie: in biserica lumina era destul de slaba, si am pus un timp lung de expunere (1/40 s), cu blitz, cu aparatul montat pe trepied. Din calculele mele trebuia sa iasa o expunere perfecta, in care sa se vada si detaliile din biserica (din cauza expunerii lungi), iar figurile oamenilor frumos luminate (blitzul). Din pacate, lumina ambientala a fost suficient de puternica pentru ca oamenii sa iasa miscati. Pe chestia asta am stricat cam jumatate din filmele alocate “bisericii”.

Un antrenament de street-photo nu este deloc rau, daca il ai. Iti ascute reflexele, simturile, te ajuta sa prevezi fenomenele si sa apesi instinctiv declansatorul, fara sa te mai intrebi de ce, cu cateva fractiuni de secunda inainte de producerea evenimentului sau de modificarea expresiei personajului. Un exemplu bun este momentul aruncarii buchetului miresei.

3. Preturi. Costurile tale.

La orice nunta, fotograful si cameramanul, deci fotografiile si casetele video, sunt prevazute de la bun inceput in buget. Citeam ca in America manopera fotografica se cifreaza pe la 1500 - 2000 USD. In Romania, plaja variaza intre 50 si 300 de USD / nunta. Daca acum debutezi in domeniul fotografiei de nunta, este recomandabil sa-l secondezi pe fotograful principal. In acest caz, poti face fotografiile cadou de nunta, sau sa ceri numai contravaloarea materialelor folosite.

Daca esti destul de bun pentru a-ti incepe comercial activitatea, cu o nunta unde tu sa fii fotograful oficial, cred ca un 100-120 USD pentru manopera este acceptabil pentru inceput. Mai putin nu merita (efortul tau va fi foarte intens, in cazul unui serviciu complet), iar pentru o suma mai mare de bani este bine sa ai ceva experienta in spate.

Cand vei negocia cu mirii (sau nasii, sau domnisoara/cavalerul de onoare) este bine sa punctezi care vor fi cheltuielile tale in aceasta operatiune. Asta te ajuta si pe tine, sa-ti structurezi finantele, si pe ei, pentru ca le va fi destul de clar ca vorbesc cu cineva care stie ce inseamna fotografia de nunta.

Mai jos ai o lista minimala a cheltuielilor pe care le vei putea avea in decursul unei nunti:

  • filme
  • baterii
  • transport (bilete, benzina, taxi, eventual tren)
  • developarea filmelor
  • maririle pe hartie (fotografiile propriu-zise)
  • echipamente de care ai nevoie si pe care nu le ai in acest moment (adaptoare, mufe, cabluri, filtre, trepied, genti, obiective etc.)
  • optional: chiria unor echipamente, cheltuieli de urgenta, un asistent, etc.

Poti cere un avans (1/3 … 1/2 din suma totala), dar personal prefer sa iau toti banii odata, si chiar mi-e egal daca asta se intampla inainte sau dupa nunta.

4. Discutia cu mirii



Majoritatea clientilor isi vor inchipui ca ai ce putin o relatie la un minilab, daca nu cumfa developezi tu (acasa) fotografiile color. Nu-i dezamagi spunandu-le ca esti un client de rand al Kodak-ului de la coltul strazii. Chiar daca platesti pe fotografii exact cat ar plati si ei (mirii), este bine sa lasi sa se inteleaga ca tu poti macar sa-i determini pe operatori sa le proceseze mai atent. De asemenea poti lasa sa se inteleaga ca ai o bogata experienta in lucrul cu materiale alb/negru, da bine la imaginea ta de fotograf.

Vino cu aparatul la intalnire! Uneori mirele te va intreba daca ai aparatul la tine, si va dori sa-l vada. Ar fi bine sa-l ai incarcat cu un film - nu se stie niciodata ce se poate intampla. Sau macar spune-le ca e incarcat. Iar un parasolar sau un teleobiectiv nu au cum sa strice aceasta prima impresie.

Daca vine vorba de aparatele digitale, abordeaza o mutra mai retinuta si nu sari in sus cand mirele (sau mireasa) scoate din buzunar un G3. Nu vorbi mult - si mai ales nu ezita in clipa cand pronunti suma de bani dorita.

Daca la convorbirea premergatoare nuntii ti se spune sa vii cu poze, inseamna fie ca oamenii stiu ce vor, fie ca sunt carcotasi. Oamenilor normali nu le vin astfel de idei. Chiar daca n-ai poze de nunta (fie pentru ca le-ai dat pe toate, fie pentru ca inca n-ai fotografiat nici o nunta), acest lucru nu trebuie sa te demoralizeze - vino cu 5-10 fotografii dintr-un domeniu apropiat: moda, portret, ceva care (chiar daca n-are legatura cu nunta) sa-i lase cu gura cascata - cele mai bune 10 fotografii ale tale, marite la o dimensiune acceptabila (13×18 sau mai mult).

In general negocierea o vei purta cu viitoarea mireasa - deci concentreaza-ti atentia asupra ei. Daca miresei i-ai facut impresie buna, batalia este aproape castigata.

Ca durata a discutiei, am constatat ca in 45 de minute poti afla absolut toate informatiile necesare. Cam atata sunt si mirii dispusi sa-ti acorde. Cel mult. Deci nu-ti pierde timpul cu discutii fara rost.

Intalnirea e bine sa fie intr-un loc mai retras. Asigura-te ca fiecare participant consuma ceva, indiferent ce - chiar si un pahar cu apa chioara.



In general putina lume stie care sunt diferentele intre imaginea facuta pe film ORWO sau KONIKA. Cand ii vei intreba pe miri daca au vreo preferinta pentru materialul utilizat, iti vor spune aproape invariabil “Ce crezi tu ca e mai bine”. Asta nu-i va impiedica cu nimic sa strambe din nas cand le vei propune filme de 4$ rola (un Kodak Gold 400 ASA/36 pozitii). Am vazut ca cel mai practic este sa le prezinti varianta low-end si varianta high-end si sa-i lasi pe ei sa decida. In fond, e nunta lor.

Nu uita ca singurul lucru care conteaza este discutia personala cu mirii.

In ultimul an am primit cateva zeci de e-mail-uri (aparent, din partea viitorilor miri si mirese) in care mi se solicita o suma orientativa pentru diverse shooting-uri de nunta. (Aproape) de fiecare data ma entuziasmam si raspundeam la mare precizie, cu sume, timpi etc. TOTAL GRESIT! In realitate erau alti fotografi (sau agentii de specialitate), curiosi sa vada care va fi suma pe care o voi cere, raportat la experienta si nivelul calitativ al fotografiilor.

Daca treaba asta continua, voi face publice numele + e-mail-urile respectivilor - deci aviz amatorilor.

5. Echipament, aparatura

Majoritatea fotografilor de nunti folosesc aparate SLR cu film de 135 (24×36 mm). Pentru imaginile de studio se mai folosesc (rar) si aparatele format mediu (6×6, 6×9) - cel putin in teorie.

Recomandarile mele:

  • body-ul (corpul) aparatului sa fie solid si de incredere, un SLR de 35 mm
  • un obiectiv de 50 mm, cat mai luminos (f/2, f/1.8)
  • un blitz suficient de puternic pentru a putea lumina un spatiu vast sau foarte vast (biroul ofiterului starii civile, altarul unei biserici, o sinagoga)
  • filme pentru aprox. 350 - 400 de fotografii (minim 10 filme de 37 de cadre)
  • baterii pentru aparat si blitz, care sa-ti permita sa faci trei sferturi din fotografii folosind blitz-ul
  • optional, un monopod

Un transfocator (zoom) de 28 … 110 mm e si el bun. Un body cu autofocus si stabilirea automata a expunerii iti vor usura munca. Exista momente si expresii care dureaza fractiuni de secunda, timp in care abia apuci sa incadrezi si sa apesi declansatorul. Este foarte relaxant ca celelalte reglaje sa fie facute automat.



Pe de alta parte, obiectivul cu zoom are luminozitate mica, autofocus-ul functioneaza dificil in conditii de iluminat insuficient; iar in biserica este de intuneric chiar si atunci cand toate luminile sunt aprinse. Afisajul cu LCD (cristale lichide) este aproape imposibil de citit la lumina slaba, daca nu are un sistem propriu de iluminare (back-lit).

Indiferent daca folosesti un aparat clasic sau o bijuterie electronica, trebuie sa fi bine familiarizat cu el; sa nu bajbai dupa butoane, sa poti efectua operatiile de baza chiar si in intuneric deplin, sa poti incadra si focusa subiectul, si sa-l urmaresti cu sharful in cazul in care acesta se deplaseaza. Vor fi momente in care va trebui sa lucrezi rapid, si trebuie sa reduci pe cat posibil riscul de a pierde una sau mai multe fotografii obligatorii.

Pana la aparitia pe scara larga a obiectivelor transfocator (zoom) era elementar sa iei cu tine trei obiective, unul de 28 mm pentru spatii inguste (starea civila, biserica), unul cu focala normala de 50 mm (incadrari clasice) si inca unul de 90 mm pentru portrete. In ziua de azi un obiectiv 28-110 este considerat absolut uzual. Nu te bucura prea tare insa - luminozitatea scazuta (f/4.5) constituie un mare handicap.

Din cate am observat, luminozitatea maxima a unui zoom uzual se intalneste la jumatatea cursei; din motive constructive atunci are lungimea minima. Deci daca observi ca esti la limita, poti aduce obiectivul la 50mm (de ex. la un 28-90) si poate mai salvezi o diafragma, doua.

6. Surse de lumina; fotografierea in conditii precare de iluminat

O mare atentie va trebui sa acorzi iluminarii. Din cauza ca majoritatea fotografiilor sunt de interior, va trebui sa iei in calcul problema iluminatului. Singura sursa de lumina pe care o poti lua cu tine sunt blitz-urile. Binenteles, mai exista si alte solutii (umbrelute, reflectoare, soft-box-uri, etc.) dar pentru ca acestea se alimenteaza de la priza, si pentru ca va trebui sa te misti in permenenta, sunt solutii putin viabile.

Intensitatea luminii produsa de un blitz este data de numarul director al blitzului (in engleza GN, Guide Number). Majoritatea SLR-urilor moderne au un blitz incorporat, al carui numar director nu depaseste 25. In acest caz, este necesar un blitz mai puternic. Mult mai puternic.

Tabelul de mai jos da numarul director necesar unei surse de lumina, pentru un film de 400 ASA, in functie de diafragma aleasa (calculata dupa formula).
Numarul director minim al blitz-ului
in functie de sensibilitatea filmului, diafragma si distanta
400 ASA
f/5.6 f/8 f/11
2.5 m 14 20 28
5 m 28 40 55
7 m 42 60 83
10 m 56 80 110
12 m 56 80 110
15 m 84 120 165

Pentru a avea un camp de profunzime acceptabil, diafragma ar trebui sa fie pe la f/8 sau chiar f/11. In general, te vei afla la o distanta medie de subiect de aprox. 3 - 6 m. Din tabel rezulta un numar director al blitzului de 40 - 95.

Acestea sunt blitzuri puternice si scumpe, care ies din discutie (300+ USD).



Din categoria blitzurilor uzuale, unul cu numarul director 32 costa in jur de 150 USD - deci ceva mai abordabil. Solutia ar fi fie sa faci un compromis (diaframa deschisa in permanenta, atentie marita la focalizare), fie sa folosesti doua blitz-uri identice (pentru simplificarea calculelor). In acest caz, numarul director al ansamblului este egal cu semisuma numerelor directoare ale celor doua blitzuri GN = (GN1 + GN2) / 2 . Ansamblul cu doua blitzuri este o constructie destul de impresionanta, cele doua blitzuri fiind montate pe un suport metalic fixat in surubul pentru trepied. Pentru cablul de sincronizare vei avea nevoie de un splitter (usor de manufacturat), asta bine-nteles daca nu folosesti un set de blitzuri cu comanda prin radio.

Pe tot parcursul nuntii va trebui sa fi complet autonom, deci estimeaza cu atent numarul de seturi de baterii de care vei avea nevoie. Ia in calcul si timpul necesar incarcarii blitzurilor - cu bateriile epuizate, timpul de incarcare al blitzului poate ajunge la 7…10 secunde, iar in cazul in care ai de tras o secventa continua de 10-15 fotografii (de exemplu la starea civila, unde lucrurile se petrec foarte repede), acest lucru poate compromite momentul.

Un ultim lucru de care va mai trebui sa tii cont la fotografierea cu blitzul este temperatura de culoare a surselor de lumina din cadru. Cu ochiul liber este greu sa distingi sursele de lumina cu temperaturi diferite ; pe film insa se vad clar diferite nuante in functie de sursa de lumina. De regula, blitzul are o lumina apropiata de lumina naturala, cu componentele spectrala egal impartite. Becurile cu incandescenta au mult mai mult rosu si galben in componenta. Pe un perete alb, luminat de becuri normale (cu incandescenta) se va vedea foarte distinct lumina aruncata de blitzul tau, si fenomenul este foarte neplacut.

O ultima regula, pentru fotografiatul in conditii de lumina scazuta. Exista o regula empirica, dar eficace pentru distantele focale uzuale (28-300 mm), care spune ca pentru a fi sigur ca imaginea nu iese miscata, timpul de expunere trebuie sa fie mai scurt de 1/(distanta focala a obiectivului). Adica: daca ai un obiectiv de 80mm, timpul de expunere cel mai lung pe care ti-l poti permite este de 1/80 s. In general regula se verifica pentru focale de 28-110mm (dupa 110 mm imaginile pot iesi miscate si la 1/500s).

7. Ochii rosii



O problema de care te vei lovi mai devreme sau mai tarziu sunt ochii rosii care apar in unele fotografii facute cu blitzul. In momentul declansarii, irisul ocular este larg deschis (din cauza luminii slabe din jur), iar lumina patrunde in globul ocular al subiectului, iluminand vasele capilare care “tapeteaza” peretii interiori ai globului ocular. Astfel “ochii rosii” sunt interiorul ochilor persoanei, iluminat de blitz. Cel mai adesea se intampla atunci cand lumina este slaba, iar blitzul este montat direct pe aparat sau foarte aproape de axul optic al obiectivului.

Se spune ca o solutie ideala este ca subiectul sa nu priveasca in aparat, sau la un unghi mai mic de 30 de grade fata de directia aparatului. In practica am constatat ca aceasta regula este falsa - nu are nici o importanta unde priveste subiectul.

Majoritatea aparatelor moderne au un blitz rabatabil, care poate avea efect de prevenire a ochilor rosii - red eye reduction. Asta inseamna ca blitzul produce o serie de pre-flash-uri (in total 1-2 secunde, la putere mica) inainte de declansarea expunerii, bazandu-se pe faptul ca irisul se va inchide partial, din reflex. Astfel cantitatea de lumina care patrunde in globul ocular este mult mai mica, insuficienta pentru producerea fenomenului. Metoda este utilizabila numai in cazul imaginilor de grup, “aranjate” in prealabil. Pentru imagini de instantaneu, pre-flash-urile vor atrage atentia (dureaza 1-2 secunde), subiectul isi schimba pozitia, isi modifica expresia, etc, etc, etc.

Solutia ideala este montarea blitzului la o oarecare distanta de axul optic al obiectivului, folosind un distantor care poate fi cumparat de la consignatia. Daca intre blitz si obiectiv exista o distanta de cel putin 15 cm e destul de sigur ca ai scapat de ochii rosii.

8. Filmul folosit

Ideal este sa ai un obiectiv luminos (f/2, f/1,8) - in acest caz poti folosi linistit filme de 200 sau chiar 100 ASA. Astfel poti face mariri pe hartie la dimensiuni de 20 x 30 cm si mai mult, fara ca granulatia sa devina vizibila. La 400 ASA poti mari in siguranta pana la ~ 13 x 18 cm si poate un pic mai mult; la dimensiuni mai mari granulatia devine vizibila. Vizibila pentru cineva avizat, dar nu suparatoare. Nu experimenta cu filme de 800; diferenta de la 400 ASA la 800 este de doar o diafragma, in schimb granulatie devine de-a dreptul urata.

Un alt lucru de care trebuie sa tii cont este numarul de filme de care vei avea nevoie. Cred ca pentru un serviciu complet, 10 filme de 37 ar trebui sa fie suficiente. Oricum, pleaca de acasa cu inca 3 role suplimentare de film, de rezerva.



Clientul ar putea sa-ti spuna ca doreste n filme, de exemplu 5. Detest aceasta abordare. In acest caz este bine sa discuti cu clientul cate imagini finale doreste de la fiecare moment fotografiat, si sa iei inca 3 filme de rezerva.

Trebuie sa estimezi intotdeauna cam cate fotografii faci pe minut. Am calculat ca in medie la o nunta am o cadenta medie de 2 fotografii pe minut - asta inseamna ca pot trece 5 minute intre doua declansari, dar exista si momente cu o declansare pe secunda.

Cel mai neplacut lucru care ti s-ar putea intampla este sa ramai in pana de film. Doua situatii sunt mai frecvent:

  • descoperi ca pe film mai ai 5 cadre, chiar inaintea producerii unui moment important - in acest caz ai doua variante :
  • daca ai timp derulezi filmul expus (iti va lua 30 de secunde) si-l introduci pe cel nou (aprox. 10 secunde)
  • faci numai 5 poze cu respectivul moment - si atentie mare sa alegi cele mai bune momente!
  • peste 2 minute urmeaza o serie importanta de fotografii (de ex. petrecerea, cheful) iar tu nu mai ai la tine decat o singura rola de film

Stai intotdeauna in buzunar cu 2-3 role de film neexpus, fara cutia de plastic in care vin ele. Astfel vei putea incarca aparatul in doar cateva secunde.

In functie de stilul tau de lucru si cadenta (burn rate) poate iti este mai avantajos sa folosesti filme de 24 de cadre, in loc de 37.

Acum cate ceva despre tipul filmului, culori etc.

Primul impuls va fi probabil sa lucrezi pe filme profesionale, daca nu cumva pe diapozitiv. Nu uita ca beneficiarul doreste in general imagini extrem de clare, contrast si cu culori saturate - deci nu are sens sa dai 11$ pe o rola de Kodak Portra doar pentru ca ai citit pe internet ca reda fenomenal de bine tonurile pielii.

Exista teorii care spun ca filmul vandut pentru amatori este de fapt identic cu cel pentru profesionisti. Doar ca pe filmul de amatori imaginea finala se stabilizeaza dupa 1-2 luni de la developare, in timp ce filmul pentru profesionisti iese din revelator direct cu culorile finale. Asta pentru ca filmul profesional a stat cateva luni la “imbatranire” in niste incinte speciale.



Si, ca o ultima consolare:

La prima nunta unde am facut fotografii am consumat vreo 14 filme Kodak Gold 400. Asta inseamna 60 USD. La urmatoarea, am folosit film Ferrania Solaris, 400 ASA, 1.5 USD / rola de 37 - 14 filme = 21 USD. Fotografiile au fost, aproape in totalitate, similare dpdv cromatic.

Concluzia : daca nu lucrezi in studio, ci pe teren, este mult mai bine sa folosesti un film ieftin (dar testat inainte, de tine, nu de altcineva). Astfel ai un client multumit - costuri mai mici si culori pe gustul lui.

Daca folosesti un film profesional, gandeste-te ca acel film va trebui si procesat (developare, marire) - iar in laboratoarele / minilab-urile din Romania nu se face nici o diferentiere intre modul in care este tratat un film consumer si un film pro. Plus ca te deranjeaza mai mult o zgarietura lunga de 3-4 cadre, niste pete si amprente pe un film de 11 USD decat pe un film de 2 USD.

Pentru rezultate optime, este recomandabil sa folostesti produse care poarta aceeasi marca (daca ai folosit film Kodak, atunci developarea fa-o la un minilab Kodak, pe hartie Kodak).

Daca ai un obiectiv luminos (f/1.8, f/2), poti folosi fara nici o ezitare filmul Kodak ProFoto 100 ASA - zis si filmul ideal pentru nunti si botezuri. Latitudine mare, culori naturale, contrast mediu. Pretul este foarte avantajos: 2.5 USD / rola de 37 de cadre.

Daca lucrezi cu un aparat digital, ai cateva avantaje fata de cel clasic cu film; in primul rand economia la punga personala - ma refer la cheltuiala cu filmele si procesarea lor - suma pe care s-ar putea s-o platesti cu varf si indesat pe printuri. Pe de alta parte poti face din calculator o multitudine de retusuri. In orice caz, daca folosesti digitalul, nu te rezuma in nici un caz la CD-ul cu fotografiile - este obligatoriu sa dai macar 50 de fotografii scoase pe hartie.

9. Alte echipamente necesare

Vei avea nevoie de “ceva” in care sa transporti echipamentul : aparatul, obiectivele, blitzuri, filme, baterii, eventual un trepied/monopod etc. Recomandabil este sa folosesti o geanta foto, mai bine decat un rucsac, pentru ca iti permite un acces rapid la toate aceste obiecte, si face si impresie mai buna decat rucsacul. Oricum atunci cand esti in exercitiul functiunii (la biserica, starea civila etc.) este bine sa gasesti un loc unde sa-ti lasi geanta, si sa umbli doar cu aparatul pe umar, cu cateva role de film intr-un buzunar, si un set de baterii de rezerva, in celalalat.

Trepiedul : desi inutil la nunta, uneori iti permite sa faci niste imagini deosebite (de ex. in biserica). Pe de alta parte, trebuie sa-l cari tot timpul dupa tine, limitandu-ti partial mobilitatea. Un monopod poate fi solutia de compromis.

10. Detalii pe care trebuie sa le stabilesti dinainte



De obicei, discutiile premergatoare nuntii le vei purta cu mireasa. Nu uita niciodata ca intreaga nunta este o sarbatoare a miresei; cu ea trebuie sa discuti orice nelamuriri ai avea, sau daca este prea ocupata, cu domnisoara de onoare.

Este un gest foarte frumos daca poti aduce primele fotografii pana la sfarsitul petrecerii. In orice caz, este bine ca in 24 de ore sa vii cu un prim set de fotografii, pe care sa le inmanezi personal miresei. Ea si numai ea trebuie sa le vada prima. La urma urmei, este exclusiv ziua ei.

Probabil ca stii in general care sunt evenimentele din ziua nuntii; in orice caz va trebui sa discuti absolut toate detaliile care vor aparea in imagini.

Mireasa, mirele si restul invitatilor se asteapta ca tu sa stii la perfectie ce ai de facut. De asemenea, au o vaga idee despre cam cum ar trebui sa fie fotografiile de nunta - chiar daca nu esti de acord cu viziunea lor estetica, va trebui sa faci tot ce-ti sta in putinta sa realizezi respectivele fotografii - pentru asta le iei banii.

Va trebui sa stabilesti urmatoarele, chiar sa le notezi :

Informatii generale:

  • Numele si prenumele miresei, mirelui, nasilor
  • Cine sunt persoanele foarte importante (VIP) - adica frati, nasi, parinti, cavaleri de onoare etc.
  • Numarul de filme si fotografii care se doresc, in total si (eventual) pentru fiecare moment in parte
  • Daca se doresc procesari ulterioare (scanare de film, transpunere pe CD, slide-show pe DVD, retusuri digitale etc.) si care este pretul suplimentar pentru acestea
  • Daca exista animozitati intre anumite persoane care nu pot aparea alaturat in fotografie (de exemplu, daca parintii unuia din miri sunt divortati, si nu doresc sa apara unul langa celalalt)
  • Daca exista un cameraman sau alti fotografi

Pentru casatoria civila:

  • Locul unde se desfasoara ceremonia (starea civila)
  • Ziua si ora de incepere a ceremoniei
  • Durata estimata, in minute
  • Numarul de invitati de la starea civila
  • O schita sumara a spatiului si a traseului urmat (pe unde se intra, unde e biroul ofiterului starii civile, pe unde se iese, daca exista suprafete lucioase, cromate, oglinzi etc)
  • Modalitati de abordare si evitare a fotografului-capusa de la starea civila
  • Ce se intampla dupa ceremonie (se serveste un piscot, etc.)
  • Daca se fac sau nu o fotografii dupa ceremonie (se poate merge in parc, se fac poze etc.), si unde anume

Pentru casatoria religioasa:

  • Locul unde se desfasoara ceremonia (biserica, sinagoga, moscheea etc.)
  • Ziua si ora de incepere a ceremoniei
  • Durata ceremoniei (ore, minute)
  • Cultul / religia in care se va face ceremonia, si eventalele elemente specifice cultului respectiv
  • Specificul si etapele ceremoniei, daca e cazul
  • Numarul de invitati
  • Daca este sau nu permisa folosirea blitzului in biserica
  • Daca exista suprafete lucioase, oglinzi etc.
  • Schita spatiului si a traseului urmat - cu punctarea momentelor de timp si a intervalelor de timp dintre evenimente, detalii despre desfasurarea ceremonie - pe unde se intra, in ce ordine, cine cu cine, logodna, dansul in jurul mesei, etc.
  • Ce se intampla dupa ceremonie - incotro se merge, ce se face

Pentru cheful de nunta:

  • Locul, ora de incepere
  • Ora de incheiere a chefului
  • Numarul de invitati
  • Schita spatiului, dispunerea meselor, dispunerea invitatilor la mese (pe categoriile importante : care e masa mirilor, unde stau nasii, parintii, diversele tipuri de invitati)
  • Care sunt traseele importante - pe unde intra invitatii, pe unde intra personalul auxiliar, unde e pupitrul DJ-ului, daca exista suprafete lucioase, oglinzi etc.
  • Orarul chefului : care sunt etapele si evenimentele importante, la ce ora incep si cam cat dureaza
  • la ce ora ajung mirii acolo
  • daca se mai fac si alte pregatiri, pana sa vina invitatii
  • de la ce ora incep sa vina invitatii, si pana la ce ora
  • la ce ora are loc deschiderea petrecerii (valsul miresei)
  • daca exista sau nu artificii, lumini, confetti, baloane, efecte speciale etc.
  • daca exista momentul rapirii miresei, si aproximativ la ce ora
  • daca exista momentul aruncarii buchetulului miresei, si aproximativ la ce ora
  • daca exista momentul scoaterii jartierei miresei, si aproximativ la ce ora
  • la ce se serveste tortul
  • daca exista momentul ia-ti mireasa ziua buna, si aproximativ la ce ora
  • de la ce ora se estimeaza ca vor incepe sa plece primii invitati
  • cam la ce ora pleaca ultimul invitat

Si, dupa cum ziceam, cate filme vor, cate imagini, ce gen de imagini. Poate nu ar fi rau sa tiparesti la imprimanta lista de mai sus, si sa te duci cu ea la discutia cu viitorii miri.

11. Locatia

Intotdeauna este bine sa te duci in recunoastere in locurile unde vei avea de facut fotografii - la starea civila si mai ales la biserica (templu, sinagoga etc.) - poti astfel sa-ti faci un plan al situatiei, te familiarizezi cu locul si pregatesti din cateva imagini deosebite, de efect.

Daca esti la primul tau job de fotograf de nunta, prospecteaza neaparat locatiile cu o zi inainte si incearca sa-ti imaginezi cum va fi aici in momentul ceremoniei. Ia cu tine aparatul de fotografiat sau un exponomentru, pentru ca sa-ti faci o idee despre lumina. Daca e posibil, aprinde luminile existente. Informeaza-te daca mai exista si alte surse de iluminat.

12. Starea civila

In incaperea in care are loc ceremonia la starea civila este posibil sa existe oglinzi - atentie la orientarea blitzului. Pot exista ferestre foarte luminate - majoritatea aparatelor automate vor stabil perechea diafragma/timp ca o medie intre elementele luminoase din cadru, rezultand o imagine cu albul “ars” si fara detalii in umbra - in acest caz poti folosi masurarea spot a expunerii. Daca folosesti blitzul, nu uita faptul ca un personaj aflat la 3 metri va apare pe film foarte luminat, fata de unul aflat la 5 metri in aceeasi fotografie, care va fi foarte intunecat. La starea civila va fi nevoie sa tragi serii de 10-15 fotografii cu un nterval de 2-3 secunde intre ele, ceea ce inseamna un efort intens pentru bateriile aparatului si ale blitzului.

De obicei imediat dupa ceremonia civila se fac o serie de fotografii fie in sala, fie in apropiere (de obicei starea civila are in apropiere un parc sau macar o curte interioara unde se pot face aceste fotografii). Du-te in recunoastere si incearca sa compui cateva cadre deosebite.



13. Slujba religioasa (biserica, sinagoga, moscheea etc.)

Cand te vei duce in prospectie, va trebui sa intrebi daca ti se permite sa folosesti blitz-ul in timpul slujbei religioase, sau daca exista anumite momente ale ei in care sa nu ai voie sa faci fotografii - acest lucru este posibil la anumite religii. De asemenea, daca stii ca ai un aparat “galagios” (autofocusul, declansarea, derularea filmului) ia acest lucru in calcul, pentru a nu deranja slujba.

De asemenea, intreaba ce lumini vor fi aprinse in timpul slujbei, eventual solicita aprinderea lor pentru cateva minute. Fa cateva estimari, eventual cateva masuratori cu exponometrul, determina sensibilitatea optima a filmului de care vei avea nevoie. In cazul minimalistic, scoate aparatul si vezi daca poate face fotografii in acele conditii de iluminare, si cam care sunt parametrii expunerii.

Majoritatea bisericilor catolice au un balcon unde sta corul si orga, amplasat de regula in spate, deasupra intrarii in biserica. Cauta care este scara de acces, iar in ziua nuntii afla daca poti urca in timpul slujbei. Astfel vei putea face cateva fotografii de sus, din balcon, fara blitz (vei avea nevoie de trepied). Desi oamenii sunt fotografiati din spate, imaginea rezultata este foarte placuta.

14. Pregatiri in pre-ziua nuntii

Daca nu ai cumparat deja filmele si bateriile, este momentul sa o faci acum. Daca vei tine mai mult timp in pastrare filmele expuse si nedevelopate, este recomandat sa le pastrezi in frigider - astfel previi deprecierea culorilor.

In ziua de dinainte trebuie sa faci verificarile finale pentru aparatura, sa pregatesti filmele si bateriile, sa aranjezi toate lucrurile in geanta foto pentru a fi sigur ca ajungi usor la ele. Verifica daca ai luat tot ce ai nevoie, introdu un film nou in aparat, verifica setarile aparatului (sensibilitate, etc.), mai pune in geanta si lista de mai sus (completata), si du-te devreme la culcare. Urmeaza o zi lunga si obositoare.

15. Ziua nuntii



Emotii ? Nu e cazul. Daca ai ajuns pana aici, mai departe e simplu. Trezeste-te de dimineata, mananca bine, fa-ti o cafea, si la drum. Ai in fata o zi lunga, in care vei consuma multa energie.

Pentru ca deja ai discutat cu mirii, stii orarul zilei. In primul rand, trebuie sa ajungi in locatie cu cel putin o patruzeci si cinci de minute inaintea producerii evenimentului. Acest lucru te va ajuta sa parchezi (daca esti cu masina), sa-ti pregatesti echipamentul, sa te familiarizezi cu locul, sa observi invitatii pe masura ce ajung la ceremonie. Si, nu in ultimul rand, sa refaci mintal schema desfasurarii evenimentului.

Poti incepe fotografierea imediat dupa ce au ajuns primii invitati importanti. Pozitia ta, ca fotograf oficial al nuntii, este una relativ privilegiata - profita de asta! Stai in mod normal la o distanta de 2-5 metri de miri. Fi sigur pe tine - sa nu ai nici un fel de ezitari. Daca esti la primul tau job de acest fel, este posibil ca in primele minute sa ai trac. Este ceva normal, in orice caz dupa cateva minute senzatia dispare, pe masura ce incepi sa lucrezi. Nu fi crispat, incearca sa zambesti sau sa glumesti in permanenta.

Fotografiaza tot - toate expresiile, persoanele si evenimentele pe care le consideri mai interesante. Invitatii se vor cauta cu mult interes in fotografii, si chiar daca apar din intamplare intr-o fotografie, este foarte probabil sa o comande.

Trebuie sa intelegi ca faci parte din “personalul auxiliar”. Este posibil sa existe mai multi fotografi; dar intodeauna unul singur este cel principal, “fotograful oficial” al nuntii. Acela esti tu. Asta inseamna ca va trebui sa surprinzi pe film toate momentele esentiale (starea civila, pregatirea miresei, slujba religioasa, petrecerea), plus alte momente intermediare care pot sa apara. In total, este vorba de cca. 24 de ore de lucru foarte intens, fara pauza, in care trebuie sa fi in permanenta atent si cu ochii-n patru.



La nunta unui personaj “important” au fost chemati 4 fotografi; unul din ei eram eu. Din pacate nu ne cunosteam intre noi si nu s-a stabilit nici o ierarhie, nu se stia deloc cine e “oficialul”. Astfel ca ne inghesuiam cu totii in momentele importante, si probabil ca daca ar fi fost doar un singur fotograf prezent, raportul [fotografii bune] / [fotografii totale] ar fi fost mult mai mare.

O ultima nota personala: am intalnit oameni care au o atitudine usor dispretuitoare fata de fotograful de nunta; daca esti un om mandru iti va fi greu sa te abtii sa nu-i iei de guler. Adopta o atitudine ponderata - gandeste-te ca singurul care se distreaza cu adevarat la o nunta esti tu.

De regula la nunta mai sunt inca cateva persoane cu aparat foto. Uneori aceste persoane sunt rude apropiate cu mirii, vor dori cu siguranta sa faca fotografii, si probabil se vor baga exact in fata ta, in momentele cele mai importante. Acest lucru poate compromite momente foarte importante, deci nu lasa sub nici o forma pe altcineva sa te obtureze din activitate. De obicei o bataie pe umar si un gest aratand spre aparatul tau foto este suficient. Eventual iti vor da tie aparatul, pentru a face tu, ca profesionist, cateva fotografii.

Important : atunci cand faci fotografii din semiprofil (3/4) ale cuplului, trebuie sa te afli intotdeauna in partea cu mireasa (mireasa sa fie in planul 1, iar mirele in planul 2 - ceva mai indepartat). Pentru ca de obicei mirele este mai inalt decat mireasa, iar impresia finala va fi una de normalitate. Daca ai proceda invers, mirele ar ascunde-o partial pe mireasa, iar fotografia ar fi compromisa.

Ca incadrare, este obligatoriu sa respecti o incadrare clasica:

  • plan integral, incadrare orizontala - daca ai grupuri mari, de peste zece persoane, cu latimea grupului de peste 4-5 metri (pe treptele bisericii, in parc etc.)
  • plan american, (orizontal) - daca este un grup mic sau mediu (3 - 8 persoane), eventual aliniat pe doua randuri
  • plan american, (vertical) - daca ai grupuri de 2-3 persoane, miri, parinti, rude, grupuri inguste
  • bust (orizontal) - pentru planuri medii

Bine-nteles, acestea sunt doar orientative, poti adapta la fata locului, dar fereste-te de fotografiile inestetice sau prea “anatomice” - de ex. un gross-plan strans, unde in lumina cruda a blitzului s-ar vedea transpiratia, luciul pielii, porii, umbre nedorite etc. In schimb incearca sa prinzi, in mod delicat, evenimentele emotionale care vor avea loc - o lacrima stearsa de parinti sau de mireasa, desi cinica, va provoca emotii si peste zeci de ani!

Nu este nevoie sa fotografiezi fiecare persoana care vine sa felicite mirii - doar VIP-urile (prieteni apropiati, parinti, etc.).

16. Interactiuni cu alte persoane



Vei interactiona in mod strans cu cameramanul. De regula acesta va dori sa fie in acelasi loc cu tine, deci atentie la coordonare, pentru ca vei lucra uneori in imediata sa apropiere. De multe ori, fie tu fie cameramanul vor opera peste umarul celuilalt; incearca sa nu te ridici prea brusc, pentru a nu intra in cadrul acestuia. Atentie cand folosesti blitzul, iar cameramanul se afla in fata ta: in mod normal pe video se va inregistra o mica sclipire alba. Daca te afli la distanta mica de el, sau ai avut blitzul orientat spre obiectivul camerei de luat vederi, aceasta probabil va inregistra 1-2 secunde de imagine foarte intunecata, pana cand aparatul recalculeaza lumina si redeschide diafragma.

Daca poti, intra in pozitie inaintea cameramanului - acest lucru iti va permite sa te plasezi in partea cu mireasa. Instinctiv, cameramanul se va plasa vis-a-vis. Vei avea astfel cea mai buna pozitie.

Vei mai interactiona cu DJ-ul, la petrecere. Uneori se poate intampla sa nu fi pregatit pentru momentul care urmeaza. In acest caz ii poti face un semn discret DJ-ului sa prelungeasca muzica pana cand inlocuiesti filmul din aparat. Nu abuza insa de acest avantaj, si nu solicita prelungiri de peste 3-4 minute.

17. “Ordinea operatiilor”

De obicei, primul loc in care vei face fotografii este la Starea Civila. Este bine sa ajungi cu o jumatate de ora inainte, sau chiar mai mult. Astfel vei putea vedea si cum se desfasoara lucrurile la perechile care vin la rand mai devreme. Ceremonia la are loc in general dimineata, si dureaza cam 10-15 minute. Dupa ceremonie poti face cateva poze oficiale in parcul din apropiere sau in curtea Starii Civile.

Pauza de cateva ore - ai timp sa ajungi acasa si sa pui in frigider filmele expuse, sa mananci, sa-ti treci in revista aparatura si sa inlocuiesti anumite componente, daca e cazul.

  • Slujba religioasa - dureaza cam o ora, iar la ortodocsi are cateva momente importante care trebuie imortalizate. Daca pierzi vreunul din ele, nu te nelinisti, majoritatea se repeta de trei ori. Nu uita sa “prinzi” punerea pirostriilor, dansul in jurul mesei (atentie la fundal!), punerea verighetelor. Vei avea timp suficient sa faci cateva incadrari inedite, din balconul corului (la catolici) sau peste umarul preotului care oficiaza. De asemenea, daca observi vreo lacrima stearsa pe furis de mireasa, parinti, nasi - ai timp o secunda sa actionezi.
  • Urmeaza petrecerea, care dureaza pana pleaca ultimii invitati. Este cel mai variat episod, care te va solicita cel mai mult.
  • Intampinarea invitatilor - poti sta la poarta sa faci cateva fotografii cu VIP-uri
  • Valsul miresei
  • Furtul miresei, negocierea, recuperarea
  • Scoaterea jartierei (optional)
  • Scoaterea valului si inlocuirea acestuia cu baticul - pe fond de Ia-ti mireaza ziua buna… - atentie maxima la persoanele mai sensibile!
  • Aruncarea buchetului miresei - important !
  • Aruncarea jartierei (optional, chestie masculina)
  • Taierea tortului miresei

Se vor dansa hore. In general, o hora lunga dureaza 8…10 minute, dupa care persoanele mai in varsta se desprind si se retrag spre mese. In momentul in care observi ca hora este complet formata, baga-te in interiorul cercului, spre mijloc, si alege-ti o pozitie favorabila. Astfel vor trece prin fata ta aproape toti invitatii, si vei putea face niste imagini apreciate (incadrare orizontala, cam 5-6 persoane in cadru).



In general, invitatii stau grupati la mese dreptunghiulare de 8 - 10 persoane, dupa diverse criterii (varsta, familii, prietenii etc.). O modalitate comoda de a-i fotografia pe toti impreuna este sa-i inviti pe cei care stau pe una din laturile lungi ale mesei sa se ridice si sa stea (in picioare) in spatele celor asezati pe partea cealalta.

Daca buchetul miresei se arunca in fata, focalizeaza inainte de aruncare, iar declansatorul apasa-l atunci cand bratul face un unghi de 45 de grade cu corpul. Pare devreme, dar nu este - apasarea declansatorului dureaza cateva zecimi de secunda, deschiderea obturatorului alte cateva sutimi, cu putin noroc vei imortaliza momentul desprinderii buchetului din palma miresei.



18. Dupa nunta

Chiar daca petrecerea se apropie de final, va trebui sa ramai pe pozitii pana la sfarsit. Pastreaza intotdeauna un film in aparat, chiar daca stii precis ca nu vei mai face nici o fotografie, nu se stie niciodata ce mai apare. Inainte de plecare verifica ca nu ai uitat nimic din pretiosul tau echipament.

Primul lucru este de obicei sa developezi filmele. Daca trec mai mult de 2…3 zile pana cand la developare, nu uita sa pui filmele in frigider.

Apeleaza la un minilab de incredere, la care ai mai lucrat inainte, pentru a evita e cat posibil surprizele neplacute (zgarieturi pe film, pete, amprente, developare defectuoasa). Este recomandabil ca marirea fotografiilor sa o faci la acelasi minilab la care ai developat filmele. De asemenea, folosteste produse care poarta aceeasi marca (daca ai folosit film Kodak, atunci developarea fa-o la un minilab Kodak, pe hartie Kodak).

E bine daca minilab-ul iti poate realiza si un set de indecsi - proof prints (impropriu numite, uneori, copii de contact). Astfel te vei putea decide mult mai usor asupra fotografiilor pe care le vei mari.

Daca cei de la minilab nu folosesc sleevere pentru pastrarea filmelor (fasiile de plastic transparent in care se introduc bucatatile de cate 6 cadre de film) spune-le sa ti le dea cat mai intinse, rulate lejer in plicuri de hartie, in nici un caz stranse sul si puse in casetele de plastic in care vin filmele. Astfel stratul de gelatina care contine imaginea este mai putin agresat, iar filmele se vor indrepta mai usor. Noteaza pe sleever cu un marker numarul filmului (al catelea film este, din totalul filmelor expuse la nunta), data, ora, locul expunerii.

Filmele, indecsii (proof-prints) si un set de 30…40 de fotografii trebuie inmanate mirilor. Vei vedea ca criteriile tale de apreciere a unei fotografii pot diferi fundamental de cele ale mirilor.



Optional, poti presta diverse servicii ulterioare, pentru cativa $ in plus:

  • scanare dupa negativ (rentabila pentru tine numai daca nu te costa nimic scanarea) - recomandabil la o rezolutie de 1350 - 2400 dpi, pentru a putea face prelucrari ulterioare ale imaginilor. Vei ramane surprins sa vezi cate particule de praf, amprente, pete si zgarieturi vor aparea pe film! Atentie, un cadru scanat la 1350 dpi, salvat ca fisier TIFF, ocupa aproximativ 5 MB. Acelasi cadru, dar salvat in format JPG ocupa 300-700 KBytes. Un cadru scanat in 1350 dpi va avea o dimensiune de aproximativ 1860×1270 pixeli.
  • mini-website cu fotografiile de la nunta - in acest caz va trebui sa faci o redimensionare a fotografiilor, pentru ca vizitatorul sa poata vedea pe ecran imaginea completa (latura lunga a fotografiei sa nu depaseasca 600…800 pixeli)
  • prelucrare digitala in vederea tiparirii la imprimanta, etc. Asta inseamna reglarea culorilor, a contrastului, stergerea urmelor de praf din imagine, a zgarieturilor, a amprentelor etc. Nu uita ca scannerul ti-a furnizat o imagine in format RGB, iar imprimantele sunt in general CMYK - pentru a lucra ca la carte va trebui sa convertesti imaginea in format CMYK, sa efectuezi compensarile de culoare necesare, si apoi sa salvezi fisierul in format TIFF. Va trebui sa fii foarte atent la calibrarea monitorului, a imprimantei etc - dar acesta este un subiect vast, pe care il voi trata poate cu alta ocazie.

——————————————————————————–

Ei bine… daca ai predat filmele si indecsii mirilor, atunci s-a terminat, ti-ai facut bine treaba si meriti felicitari! Este momentul sa te bucuri de reusita, sa analizezi ce nu a mers cum trebuie, sa dai anunturi in ziar, sa-ti deschizi o afacere de fotografii de nunta, sa pandesti nuntile prietenilor samd :)


10 februarie 2006

Pururi tanar, infasurat in pixeli (de Mircea Cartarescu)

Am fost intr-o vreme, pe cand viata incepuse sa mi se para atat de cenusie incat nu mai merita sa fie traita, un maniac al jocurilor pe computer. Timp de un an de zile am avut nevoie de doza zilnica de virtualitate: imi faceam toate treburile pe fuga, renuntasem la mincare si la somn si imi tremurau mainile dupa tastatura si mouse. Intarziam la cursuri, pentru ca nu ma lasam pina nu rezolvam o situatie dificila de pe ecran, incepusem sa visez peisajele artificioase din jocuri si sa vad sincer (ca Rimbaud altadata) in troleu, in drum spre Universitate, “orci” verzi si “dwarfi” portocalii in loc de trecatorii de pe strada. Cind imi priveam mainile aveam citeodata un moment de panica si tresaream: unde naiba imi disparuse arbaleta ?

Pe linga multe alte efecte de adinca alienare, jocurile de actiuni si strategie mi-au schimbat, in acea vreme nu tocmai indepartata si nici cu desavirsire incheiata, insasi ideea despre om, despre trup, despre felul cum arata si functioneaza bucata asta complicata de materie care asculta - partial - de vointa noastra. Caci personajele din aceste jocuri, fie ele “humans”, “dwellings” sau “critters”, sunt, oricat de complex ar jocul, tot atit de diferite de fiintele vii cum este gandirea computerului de cea omeneneasca. Ele nu sunt mai rudimentare in reactii decat organismele, ci sunt altfel. Desi provin din freamatul imaginarului colectiv, din legendele si din bestiariile medievale sau din “commando”-urile moderne, ele nu sunt totusi fiinte care urmeaza logica basmului, ci o alta, cu totul noua.

Corpul, in mai toate jocurile de strategie, de “beat’em up” sau de “adventure” este, in primul rind, cuantificat. Eroii cu care te identifici sunt, de fapt, un summum discontinuu de parametri. Nu e important cum arata ei - pozele iti arata cavaleri si cavalerite de toate rasele si mutrele - ci scalele valorice din spatele lor. Ai de ales, de fapt, intre abstractiuni cu punctaje diferite la diferite aptitudini: forta, inteligenta, curaj, initiative… E ca si cand fiinta umana ar veni pe lume cu un anume potential vital fix, ce se poate subamparti in variabile. Daca vrei sa cresti inteligenta eroului tau, trebuie sa-i scazi forta sau curajul cu acelasi numar de puncte.

Apoi, vitalitatea sa e tradusa, in general, in moduri cu totul conventionale, fara nici o legatura cu situatia din realitate, asa cum avionul functioneaza altfel decat pasarea. Mai intii, unele personaje, mai ales cele din chinuitoarele “platform games”, au mai multe vieti, uneori reprezentate prin inimioare sau pietre pretioase. De cite ori cad de la inaltime sau in apa, e ranit sau curentat etc., personajul mai pierde o viata, iar cind toate sunt pierdute, jocul se incheie. In jocurile tridimensionale complexe ca “Doom”, “Quake”. “Duke Nuk’em” si nenumaratele loc clone, te identifici cu eroul central pana intr-atit, incat el intra cu totul sub pielea ta. Iti raman afara, in cimpul tau vizual, doar mainile cu care tine arma. Asta-i tot ce mai vezi din el, adica din tine insuti. Ceea ce te mai sustine pe dinauntru e bara albastra sau verde a vitalitatii lui, care acum iti tine loc de coloana vertebrala. In timp ce joci, nu inteligenta ta patrunde in corpul lui, ci invers, tu esti cel invadat de o inteligenta inumana, de “alien”, si de acum incolo tu vei juca dupa regulile jocului. Bara vitalitatii tale e la fel de cuantificata. Fiecare bulgare de foc pe care-l primesti in fata ti-o scurteaza cu un segment. Este viata ta, asa cum pe taramul nostru nu o poti vedea niciodata, caci aici nu stii cat de adinc esti ranit de gloante, de nerecunostiinta sau de o iubire pierduta. Nici cit de lung e segmentul care ti-a mai ramas.

Uimitor peste masura e ca fiintele din computer, intre care tu insuti cand ajungi un “game junkie”, isi pot redobandi, la fel de grotesc cuantificat, vitalitatea. Est ranit ? Abia mai horcai ? Nu-i nimic. Iti ramane intotdeauna speranta sa te refaci. N-ai decat sa cauti, prin labirinturile sumbre prin care aluneci, miraculoase truse sanitare sau cutii cu medicamente, nu se stie de cine si in ce scop lasate in drumul tau. Cand dai de vreuna, un fulger verde ilumineaza ecranul, un “Ahhh!” satisfacut se aude si deodata… te simti mai bine: bara vietii tale s-a mai lungit nitel. Alteori, in hrubele unui castel parasit, gasesti mancare si bautura, sau geme miraculoase care te insanatosesc de diferitele ciume si holere pe care le-ai contractat. Pe langa toate acestea, fapt neobservat in realitate, poti alege de la inceput nivelul de viata virtuala pentru care te simti pregatit: “Easy”, “Medium” sau “Hard”, ceea ce te scuteste pe viitor de o multime de probleme. Nu stiu ce-as fi ales in pantecele mamei, sau imediat dupa nastere, sau la majorat: o constiinta mai usoara sau mai grea ? O dragoste mai usoara sau mai grea ? O carte mai usoara sau mai grea ? Stiu insa ca as fi vrut sa fac eu alegerea, nu sa aleaga altii (fie si ursitoarele) pentru mine.

Dar ceea ce deosebeste esential vietile noastre virtuale de cele reale este miraculoasa si binecuvantata putere de a da “Save”. “Salveaza, tati, salveaza !” imi spune fiica-mea, alarmata, din doua in doua minute, de cate ori ma priveste jucandu-ma. “Jucandu-ma” ? Nu: traindu-mi viata virtuala, cea in care sunt erou, in care n-am nevoie de prietenie, dragoste sau fericire, cu o intensitate cum n-am trait niciodata in “lumea cea comuna”. Inaintea fiecarei confruntari decisive “salvez”. Daca pierd, dau timpul inapoi de unde am salvat, si-mi indrept greseala. Altfel, rareori as putea incheia un joc. Daca, vreodata, as fi consultat de Autorul jocului in care traim cu totii si as putea sa sugerez o singura imbunatatire a lui, asta as indrazni sa cer: “Doamne, da-ne macar de cateva ori in viata, puterea de a folosi comanda <> !”, de a da timpul inapoi, de a sterge remuscarea, suferinta, raul provocat altora, de a repara ireparabilul.

De fapt, toti pina la unul pierdem jocul in care suntem angrenati din cauza acestei mici erori tehnice care va fi, probabil, corectata in versiunea viitoare, Life II, sau cum se va fi numind.